Ce treabă are Valea Hârtibaciului cu Roșia Montană?

Despre solidaritatea cu țăranii roșieni care nu vor să-și vândă pământul

„Cu minerii rezolvăm problema mediului, culturii, socială” – acest panou afișat în centrul localității apusene, cu stilul său lingval de mineriadă, a fost salutul adresat de susținătorii proiectului minier propus de Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) pentru participanți FânFest-ului de 12 – 14 august. M-am dus și eu la FânFest, împreună cu soția și fii noștri, pentru că sunt convins că nici pentru câteva miliarde de euro nu merită să distrugi o localitate atât de frumoasă, atât de veche (unii spun că ar fi chiar cea mai veche localitate minieră atestată documentar din România). Ce am văzut acolom-a convins că există o societate civilă în România, că merită în continuare să trăiesc aici.

Mai mult, eu am putut trage și o linie de la țăranii din Roșia Montană spre cei de pe Valea Hârtibaciului. În 2008, când localnicii din Alțâna și nu numai, se opuneau proiectului cinic de incinerator pentru deșeurile toxice, s-a dovedit și la noi că merită să nu stai cu gura închisă. Îmi amintesc cu mândrie de Hârtibacieni, care scriau atunci petiții, ieșeau în stradă și susțineau și demersurile legale. În sfârșit, Valea Hârtibaciului a fost salvată de o investiție dezastruoasă. Și atunci, investitorul a încercat să vopsească proiectul său în culori ecologice, aruncând în aer cu cifre mari de potențiali angajați.

Așa fac și cei de la „Gold”, cum numesc mulți roșieni  firma de exploatare a aurului RMGC. Ei vorbesc despre „dezvoltarea durabilă” a Roșiei Montane, despre restaurarea vechiului centru al localității („odată cu demararea proiectului minieri”, bineînțeles), despre milioane de euro care sunt dispuși să-i învestească precum și despre numere fantastice a locurilor de muncă. Totuși, după posibila exploatarea a aurului ar rămâne un fel de muzeu în umbra unui baraj de 185m înalțime pentru un iaz de decantare a cianurii de peste 300 de milioane metri cub. În cifre: 300.000.000 m³.

Pentru  ca proiectul să fie de succes, cei de la RMGC nu au nevoie de oameni care să se opună idii lor – nici de fermieri local, nici de oameni tineri care vin în sprijinul lor din toată țara. Nu au nici nevoie de presă independentă – fapt dovedit că așa-zisa presă liberă aproape nu a scris nimic despre activitatea campaniei „Salvați Roșia Montană!”, nici despre FânFest-ul cu cei 2.500 de participanți. În schimb, „Gold”-ul le trimite sume serioase pentru campania lui de promovarea proiectului. FânFest-ul a fost realizat cu puțini bani, dar dați de oameni obișnuiți și prin muncă voluntară. Au fost trei zile cu oameni de toate vârste, cu mulți copii și cu filme documentare, concerte, piață țăranească și dezbateri despre viitorul României ; și bineînțeles, despre potențialul Roșiei Montane pentru o dezvoltare alternativă față de proiectul dezastruos, bazându-se cu ochii deschiși pe capacitățile sale proprii.

Acum sunt înapoi acasă, la noi în Hosman. Și noi de pe Hârtibaciu – fiind cetățeni, ONG-iști, întreprinzători, primari ș. a. m. d. – știm că nu e suficient   doar a te opune împotriva unui lucru. Dar dacă ești indignat, e începutul pentru ceva nou; după-aia urmează să dezvolți ideile tale să devin realitate, să oferi și ceva pentru cei din jurul tău. Așa fac și oamenii cinstiți care pun toată puterea lor în campania „Salvați Roșia Montană!” Asta nu e o poveste despre fetița săracă pe care plouă cu aur. Este o poveste de ani de muncă și de a fi conștient de faptul că merită să nu lucrezi numai pentru tine, ci și pentru cei care vin după noi. Am doi copii, ce mai este de spus?